Femei, familie, cariera

In ultima perioada am avut foarte multe feedbackuri negative de la candidate legat de atitudinea angajatorilor privind angajarea tineror mame. In general femei care doresc sa se reintegreze profesional dupa 2 ani de concediu de crestere a copilului.
Discriminarea atitudinea negativa, respingerea lasa de dorit. Am auzit urmatoarele fragmente din relatarile acestor doamne: ” Ah aveti 2 copii, probabil nu putem conta pe Dvs. ”, ” Nu lucrati de 2 ani 6 luni ati cam pierdut sirul evenimentelor…”, ”nu sunteti eligibila pentru ore suplimentare, am avut o doamna care avea deseori probleme cu copilul si ne-a facut zile negre cu absentele ei….”.
Nu vreu sa discut mediocritatea acestor discursuri (Probabil nu merita sa va angajati in aceste companii) sau a personalului care nu are bunul simt sa trateze altfel aceste ”politici de personal”.
Insa ma intreb toti avem mame si am avut nevoia de prezenta ei, sau avem sotii, copii si recunoastem importanta educatiei si a rolului matern ?!
Adica pentru ce muncim ? Nu pentru pentru afirmarea noastră, pentru copii, familie, pentru un trai mai decent, pentru posibilitatea de a oferii o educatie mai buna, pentru o societate mai deschisa (la minte), etc. Ca analogie imi amintesc o replica a lui Winston Churchil, cand se dorea taierea bugetului pentru cultura/educatie si relocarea resurselor pentru sustinerea razboilui importiva nazismului, el a raspuns cu o intrebare ” Atunci noi pentru ce lupam ? ”
E greu ca femeie sa gasesti un echilibru intre familie/loc de munca dar e mai greu intr-un mediu ostil social-economic.
Angajatorii ar putea oferii solutii ca munca part time, munca la domiciliu etc. E o chestiune de atitudine si buna vointa, cultura organizaționala.